SrpskiБългарскиBosanskiEnglishShqipМакедонски

Cultul virginităţii în Albania păleşte uşor

Ervin Qafmolla Tirana, Kukes, Dhermi şi Palermo

În vreme ce Tirana îmbrăţişează revoluţia sexuală modernă, codurile morale tradiţionale se păstrează încă în nordul extrem al Albaniei. Dar chiar şi aici lucrurile încep să se schimbe încetul cu încetul.

Altin s-a întors acasă ca să-şi găsească o virgină. Înalt, arătos, la cei treizeci de ani ai săi s-a întors din Marea Britanie, unde a lucrat mai mult de zece ani, să caute o fată potrivită cu care să se însoare.

Dar în cele trei săptămâni cât a stat în oraşul natal Korce din sudul Albaniei, căutarea sa s-a dovedit frustrantă. „Sunt aici de săptămâni întregi, iar peste patru zile trebuie să mă întorc”, se plânge el.

Altin spune că rudele şi prietenii i-au promis să facă o bună selecţie a virginelor cu care ar putea să se întâlnească pe timpul vizitei sale.

În ciuda aşteptărilor sale, căutarea miresei virgine a fost până acum nereuşită. Virginele nu erau tocmai ce-şi dorea.

„Erau fie prea tinere, fie de-a dreptul nepotrivite”, spune el ridicând din umeri şi trăgând din ţigări Gaulloise aduse cu el din Marea Britanie.

Cercetând cu privirea apusul de soare, nu încearcă să ascundă un anumit sentiment de disconfort. „Dacă aleg una dintre ele şi apoi aflu că s-a mai atins de ea şi alţii?” întreabă el. „Ce o să fac atunci, să o trimit înapoi?”

La Londra, unde munceşte ca chelner, Altin a avut mai multe relaţii ocazionale cu fete de acolo. Dar aceste relaţii nu au avut niciodată ca obiectiv căsătoria. O soţie albaneză, spune el, „are un alt rol şi alte obligaţii”.

Shuke Deda [pic], în schimb, este cu siguranţă o virgină care a trecut de mult de vârsta măritişului.

În vârstă de 90 de ani, ea poartă ciorapi lungi albi din lână, un simbol al statutului său de virgină. A trăit toată viaţa în Theth, un sat de munte din nordul Albaniei.

„Nu mi-au plăcut peţitorii, aşa că am decis să rămân virgină pentru tot restul vieţii mele. Este un obicei”, şopteşte ea aproape imperceptibil, cuvintele fiindu-i traduse parţial de cumnata sa.

Fecioarele juruite

Shuke este un exemplu clasic de supravieţuire a vechiului cod de legi albanez cunoscut sub numele de Canonul lui Lekë Dukagjini.

În cod se spune că dacă o fată îl refuză pe peţitor – şi dacă nu e vorba de circumstanţe atenuante extraordinare – aceasta trebuie să rămână virgină pe veci.

Ea a locuit cu fratele său, dar de când acesta a murit, nu o mai are decât pe văduva acestuia care să-i ţină companie. Shuke locuieşte încă în casa părintească, o structură impozantă din piatră, cu două etaje, construită acum mai bine de un secol şi care îmbină stilurile şi motivele arhitecturale tradiţionale.

Asemenea locuinţei sale vechi şi impunătoare, Shuke este şi ea o piesă de muzeu, o relicvă a unei lumi dispărute. Astăzi, chiar în colţuri îndepărtate ale Albaniei, unde de secole au predominat tabuurile obişnuite, dinamica sexuală se schimbă.

Istoria Albaniei a acordat multă vreme importanţă virginităţii în cadrul societăţii. Începând din secolul al XIX-lea, scriitorii străini au evidenţiat în special codurile maritale albaneze, vendettele, religia, ospitalitatea, precum şi fenomenul „fecioarelor juruite” – femei care au obţinut statutul de bărbat jurând să rămână virgine pe veci”.

Aceştia au descris „Ţinutul vulturilor” ca pe o societate arhaică şi sălbatică, ruptă de lumea modernă.

Albania s-a schimbat mult de atunci, iar astăzi vrea să se integreze în Uniunea Europeană. Dar rămăşiţe din vechile coduri au supravieţuit.

Vechiul cod de conduită

În Albania rurală de la munte, pierderea virginităţii de către o femeie cu un alt bărbat decât soţul ei rămâne un tabu, în mare parte din cauza influenţei continue a Canonul lui Lekë Dukagjini.

Nebi Bardhoshi [pic], expert în codul de legi albanez şi profesor la Universitatea Europeană din Tirana, explică că ceea ce este cunoscut convenţional sub numele de „canon” reprezintă un set de legi şi de valori elaborate şi actualizate de-a lungul secolelor de mai mulţi autori, legiuitori şi lideri locali şi naţionali.

„Deşi acest set, numit în mod obişnuit «canon», există mai ales în nordul Albaniei, valori identice sau similare există încă şi în alte părţi ale ţării, având aceeaşi origine sau moştenire”, observă Bardhoshi.

Canonul cuprinde un cadru complex de norme, care vizează aspecte de ordin comunitar, până la pedepse pentru anumite infracţiuni – pentru unele dintre acestea canonul prevede chiar pedeapsa capitală.

Referindu-se la prevederile privind pedeapsa capitală în cazul unor încălcări ale codului sexual, Bardhoshi explică că astfel de pedepse severe s-au limitat în mare parte la cazurile de relaţii sexuale între rude de sânge. Pedeapsa capitală nu s-a aplicat neapărat la cazurile de pierdere a virginităţii.

„Dacă o mireasă este descoperită în noaptea nunţii că a fost dezvirginizată, în mod normal aceasta este trimisă înapoi la familia sa şi închisă în casă pe viaţă sau recăsătorită cu un soţ cu un statut mai scăzut”, spune el.

Aferdita Onuzi, profesor de antropologie la Universitatea din Tirana [pic], spune că din punct de vedere al obiceiurilor albaneze, virginitatea nu reprezintă un aspect moral în sine. Obiceiurile, în mod tradiţional, au jucat un rol practic, definind statutul instituţiilor precum căsătoria.

„Din propriile observaţii, în special din zonele rurale, dominaţia comunistă de aproape jumătate de secol şi impunerea valorilor sale nu au reuşit să aibă un impact prea mare asupra obiceiurilor şi valorilor morale existente”, spune ea.

O revoluţie morală

Valorile tradiţionale mai deţin importanţă în anumite zone din ţară, dar  de la căderea regimului comunist, se constată în mod evident o schimbare rapidă în ceea ce priveşte abordarea problemelor sexuale în Albania.

Urbanizarea, pătrunderea adâncă în societate a mijloacelor media şi migraţia joacă, toate, un rol important în schimbarea moralităţii în Albania.

Într-un club de noapte din Tirana, Artemis pluteşte singură, pierdută în ritmurile de bossa nova fără să-şi dea seama de privirele insistente ale audienţei masculine aşezate la mesele din jur.

Muzica lentă şi lumina slabă şi difuză creează o atmosferă de intimitate în bistroul Charles, un club la modă din centrul capitalei.

„Trupa nu este aşa de grozavă, dar poţi totuşi dansa”, spune ea, bând ce-a mai rămas dintr-un cocteil Cuba Libre. Este prima şi ultima băutură din seara asta. Se simte tristă pentru că s-a despărţit de iubitul său cu mai mult de două săptămâni în urmă.

„Mama mea ştie tot, dar nu prea vorbim despre astea; nu despre aceste probleme”, adaugă ea. Acum în vârstă de 23 de ani, Artemis locuieşte în Tirana de aproape zece ani. Înainte, ea şi cu familia sa au locuit într-o regiune mult mai mică şi mai conservatoare, Kukes, din nordul Albaniei.

Tatăl său, acum om de afaceri, a fost profesor la o şcoală primară, iar mama sa a fost casnică. Artemis se consideră norocoasă pentru că familia sa s-a mutat în Tirana, altfel ar fi rămas prizonieră a restricţiilor tradiţionale aplicate fetelor albaneze cu care verişoarele sale au fost nevoite să trăiască în continuare.

„Fetele ambilor unchi ai mei s-au căsătorit deja sau sunt logodite, deşi două dintre acestea sunt mai tinere decât mine”, explică ea, adăugând că fetele din oraşul său natal ies rar în oraş. Cât priveşte o relaţie fizică, „băiatul ar trebui să fie viitorul soţ, altfel…”, spune ea.

„Trebuie să fii virgină şi să-ţi păstrezi onoarea intactă, astfel încât să te poţi mărita cu un soţ potrivit”, explică ea, „iar acesta va fi singurul bărbat cu care vei sta pentru tot restul vieţii tale”.

În Kukes, lucrurile nu stau ca la Tirana. Aici, după lăsarea serii, rar poţi întâlni femeni neînsoţite. Barurile sunt adesea pline, dar clientela este în marea parte masculină.

Ahmet Merguti [pic], tată a şase copii şi care acum are optzeci de ani, a trăit să vadă naşterea şi prăbuşirea comunismului în Albania şi priveşte acum cum vechile valori sunt înlocuite cu altele noi. A fost martor la destrămarea vechii ordini şi instaurarea unor convenţii noi.

Dar în mijlocul tuturor acestor schimbări tumultoase el a reuşit întotdeauna să respecte codurile tradiţionale de moralitate albaneze, în special în ceea ce priveşte căsătoria şi virginitatea.

Niciunul dintre fiii sau fiicele sale nu s-a căsătorit fără acordul şi intervenţia lui activă. „Eu am hotărât pentru că eu cunosc ce ei nu cunosc şi ştiu ce e cel mai bine pentru ei”, spune el.

Merguti are acum doisprezece nepoţi. Fiind cel mai în vârstă membru al clanului său, rudele vin la el pentru a-i cere sfatul. Dar vremurile s-au schimbat şi asta nu-i place deloc.

„S-a depăşit orice mi-aş fi putut imagina vreodată”, se plânge el. „Am văzut lucruri [făcute] în public care sunt greu de tolerat”.

Încearcă un sentiment de ruşine faţă de anumite lucruri care sunt prezentate astăzi la televizor. „Ei cred că au descoperit libertatea sau că poate au inventat-o, dar ceea ce urmează ei este fals”, spune el.

Înaintea vremurilor

Cartea Tri motra ne nje qytet (Trei surori într-un oraş), apărută în 2006, spune povestea a trei surori albaneze născute în Australia, dar care au venit să trăiască în Kukes.

Analizând propaganda comunistă din „ţara cea mai fericită din lume”, cartea spune povestea felului în care surorile s-au mutat pe pământul străbunilor lor şi a ceea ce s-a întâmplat după aceea.

Deşi este o ficţiune, autorul cărţii, Petrit Palushi [pic], spune că se bazează pe o întâmplare adevărată. „Au venit aici în anii '70 şi au locuit într-o casă lângă răul Drinul Negru”, explică el.

Palushi, în prezent director la Radio Kukes, adaugă însă că deşi povestea este adevărată, a schimbat numele personajelor şi cea mai mare parte a evenimentelor în cartea sa din motive etice.

Una dintre ele obişnuia să îmi predea limba engleză pe când era doar un copil”, îşi aminteşte el. Mulţi oameni din Kukes îşi amintesc şi ei de surori, mai întâi pentru că erau venite din străinătate, dar mai ales ca urmare a dispreţului acestora faţă de convenţiile morale tradiţionale.

„Îmi amintesc că erau foarte frumoase, se îmbrăcau diferit şi duceau o viaţă total opusă valorilor comuniste”, spune Palushi, adăugând că cel puţin două dintre ele aveau iubiţi, ceea ce era de neimaginat într-un astfel de orăşel în acea perioadă.

Stilul lor de viaţă modern le-a costat serios. Una dintre surori a fost închisă cinci ani sub acuzaţia de „agitaţie” şi „propagandă”. Cealaltă a fugit în ceea ce mai târziu avea să devină Iugoslavia. Cea de a treia a rămas în Albania, nu în puşcărie, ci trăind în condiţii mizerabile până la prăbuşirea regimului. Toate trei trăiesc încă şi s-au întors în Albania.

„Obişnuiau să se scalde în râu în bikini, iar oamenii se uitau la ele. Le urau şi le doreau în acelaşi timp”, îşi aminteşte Palushi, subliniind felul în care aceste femei au făcut o tăcută revoluţie sexuală în oraşul lor amorţit din nord.

Modul lor de viaţă i-a şocat pe locuitorii dintr-o regiune care a combinat valorile tradiţionale albaneze cu conservatorismul moral comunist. „A fost o ciocnire între civilizaţii şi poate că a fost într-un fel prematură”, spune Palushi.

Dar dacă un astfel de exerciţiu de libertate sexuală a fost prematur în anii ’70, nu toată lumea este de acord că recenta schimbare rapidă a codurilor morale din Albania a reprezentat un succes de necontestat.

Gjergj Sinani, profesor de filosofie la Universitatea din Tirana, subliniază faptul că este nevoie de un proces gradual pentru ca oamenii să se adapteze la noile valori. „Procesul prăbuşirii tabuurilor îi poate găsi pe oameni nepregătiţi să-şi construiască viaţa pe noile valori”, spune el.

Schimbarea ajunge în Sicilia

Sicilia a fost odată precum Albania, o societate tradiţională patriarhală în care femeile trebuiau să ajungă în patul conjugal „neatinse”.

Astăzi, străzile Siciliei sunt mai zgomotoase şi mai vibrante decât au fost vreodată. Dar în ultimele decenii, insula a trecut prin schimbări în ceea ce priveşte convenţiile morale şi normele sociale, mai radicale chiar decât cele din Albania.

Într-o mică cafenea din apropiere de centru, în localitatea Sfânta Flavia, un sat de lângă Palermo, Caterina [pic], bunica a două fetiţe vesele, explică că valorile tradiţionale au suferit imense schimbări faţă de vremea când era ea tânără. Relaţiile dintre sexe s-au transformat.

„Înainte ca eu şi cu soţul meu să ne căsătorim, stăteam la cinci metri distanţă unul de celălalt”, îşi aminteşte ea. „Acum tinerii fac ce vor şi nimănui nu-i mai pasă”.

Ea se simte nefericită din cauza asta. „De când femeile şi-au câştigat independenţa şi egalitatea, lucrurile s-au înrăutăţit în gospodării”, continuă ea. „Au cerut întotodeauna mai mult şi şi-au abandonat rolul în familie”.

Localitatea Sfânta Flavia nu este, aşa cum ne-am fi aşteptat, un sat tipic. [pic] Astăzi, comuna este foarte urbanizată. De fapt, foarte puţin din ceea ce ar putea fi considerat „pur tradiţional” a mai rămas pe insulă.

„Puteţi avea mai mult noroc dacă mergeţi la Hollywood”, glumeşte Michele, un tânăr expert în finanţe, referindu-se la obsesia nostalgică din industria fimului american cu privire la vechea cultură siciliană.

În faţa bisericii Sfânta Ana din satul Sfânta Flavia, Salvatore Troia, un bărbat de şaptezeci de ani, îşi oferă serviciile de ghid. Aici, printre alte obiecte religioase, vizitatorii pot vedea moaştele Sfintei Colomba, expuse pe un coridor într-un recipient din sticlă.

Troia exprimă preocupări similare cu cele ale Caterinei, deşi acesta susţine că anumite valori s-au păstrat în Sicilia. Căsătoria este considerată încă importantă şi chiar şi tinerii o respectă. „Duminica trecută, de exemplu, am avut două nunţi în această biserică, iar aici avem o comunitate mică”, spune el.

Într-adevăr, tinerii din Sicilia nu respectă valorile tradiţionale – chiar dacă le practică numai parţial. Giuseppe Commande, un tânăr şofer de autobuz, este de acord cu faptul că mariajul este important atâta timp cât nu intră în conflict cu plăcerea de a trăi şi de a avea iubite.

„Lucrurile s-au schimbat”, spune el, „dar asta nu înseamnă că trebuie să ne negăm valorile moştenite sub pretextul că trăim timpuri moderne”.

În Sicilia, ca şi în Albania, reversul medaliei în ce priveşte libertatea sexuală modernă este apariţia unei societăţi mai egocentriste în care există şi o izolare socială mai mare.

Schimbarea trebuie să conducă la o linişte treptată, spune profesorul Sinani: „Libertatea este un aliment destul de greu, iar întrebarea principală este dacă stomacul nostru este pregătit să-l digere”.

Acest articol a fost realizat în cadrul programului Bursa pentru Excelenţă în Jurnalism, o iniţiativă a Robert Bosch Stiftung şi a Fundaţiei ERSTE, în cooperare cu Reţeaua Balcanică de Investigaţii Media, BIRN.

Fellow Bio

/en/file/show/ervin-quafmola.jpg

Ervin Qafmolla

Ervin Qafmolla is a journalist based in Tirana, Albania. He works at MAPO magazine as a business and economics writer. He is responsible for reporting, writing news analyses and editing economics and social affairs content for MAPO

The Project

Albania’s conservative society resists advance of new values

The continuing appeal of the canon (like the one of Leke Dukadjini), as well as conventional heritage prohibits premarital sex to a tribal society, especially in the rural north.

Topic

Topic 2010: Taboo

Taboos change – rapidly. Homosexuality was once a taboo in Western Europe, as was “living in sin”, [i.e. outside marriage], abortion, childlessness, physical disabilities, atheism and suicide

Diary

07 Oct 2010 / 12:33

It was good to talk

Marcus Tanner
06 Oct 2010 / 10:20

Strange Times in Skopje

Jeton Musliu
01 Sep 2010 / 11:20

Completing the B Ring

Mircea Dan Opris
23 Aug 2010 / 13:35

Ten Intros later...

Jeton Musliu
16 Aug 2010 / 16:23

My last stop

Georgiana Ilie
13 Aug 2010 / 10:09

The hardest thing in my research

Majlinda Aliu
02 Aug 2010 / 10:20

Two months of silence, so much info

Mircea Dan Opris
27 Jul 2010 / 14:54

Now is the time to write

Jeton Musliu
16 Jul 2010 / 11:13

Heat Follows Me Everywhere, Even to London

Mila Popova