SrpskiBosanskiDeutschБългарскиEnglishHrvatskiShqipМакедонски

Jocurile puterii amână ieşirea din sărăcie

Lavdim Hamidi Pristina, Podujevo, Bujanovac, Skopje şi Viena

În ciuda investiţiilor externe generoase, energia electrică este încă „stinsă” mai mereu în Kosovo – slăbind şansele firave ale ţării.

La fabrica de răcoritoare din Podujevo, din nord-estul Kosovo, două uriaşe generatoare şuieră sacadat. Asurziţi de zgomot, muncitorii strigă unul la altul şi comunică prin semne pentru că vorbele nu pot fi auzite.

Proprietarul fabricii, Bashkim Osmani, spune că nu are nicio soluţie, dar utilizează aparate împotriva zgomotului a căror instalare l-a costat aproape 90.000 € şi care funcţionează de peste opt ani.

Asta s-a întâmplat când a decis să oprească alimentarea cu electricitate de la compania de energie de stat din Kosovo, KEK, după ce se săturase de întreruperile de curent. „Dacă te bazezi pe KEK, rişti să-ţi îngropi afacerea”, spune el.

Mulţi oameni de afaceri împărtăşesc necazul lui Osmani din Kosovo, unde lipsa unei alimentări adecvate şi durabile cu energie reprezintă o piedică în creşterea economică.
 
Kosovarii se confruntă zilnic cu întreruperile de curent şi iarna, când cererea atinge punctul maxim, curentul electric este uneori disponibil numai două ore pe zi.
 
Potrivit raportului din mai 2007 al grupului financiar KAF, o companie angajată de Ministerul Energiei şi Mineritului din Kosovo să analizeze situaţia energetică, fiecare întrerupere de energie a provocat activităţilor locale pierderi de aproape 2.188 € pe lună.
 
Utilizarea generatoarelor individuale creşte costurile de folosire pentru majoritatea activităţilor cu aproape 10 procente, arată un alt raport din 2007 al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, UNDP.
 
Mulţi economişti se tem că dacă situaţia din domeniul energiei nu se schimbă, Kosovo va fi condamnat să rămână cea mai săracă ţară din Europa. Potrivit Băncii Centrale din Kosovo, ţara are un produs intern brut, PIB, pe cap de locuitor de numai 1.400 €.

Acesta este foarte scăzut în comparaţie cu media PIB pe cap de locuitor din UE, care este de aproape 24.800 €. De fapt Kosovo este sărac şi prin comparaţie cu vecinii săi precum Macedonia, de exemplu, al cărei PIB pe cap de locuitor este de aproximativ 6.200 €.
 
Economia Kosovo creşte cu doar 3,5 procente pe an, în timp ce creşterea Macedoniei este de 5 procente, iar cea a Muntenegrului vecin este de aproximativ 7 procente.
 
Deloc surprinzător, nivelul şomajului este extrem de ridicat, de 45 de procente din populaţia activă, potrivit cifrelor Băncii Mondiale.

Banca Centrală din Kosovo raportează că în fiecare an 28.000 de kosovari ajunşi la vârsta de 18 ani îşi caută un loc de muncă, în timp ce capacitatea actuală a ţării nu poate crea mai mult de 6.500 de noi locuri de muncă pe an.
 
Trăind în întuneric
 
O modalitate de a măsura impactul întreruperilor de electricitate asupra vieţii din Kosovo sunt imaginile ţării oferite prin satelit de Google Earth. Înregistrate iarna după lăsarea întunericului şi când curentul este oprit, oricine poate vedea o gaură neagră presărată cu câteva luminiţe venite de la mai norocoşi care-şi permit un generator propriu.
 
Autorităţile din Kosovo, cu ajutorul sponsorilor internaţionali, au încercat să rezolve problema investind mai mult de 1 miliard € de la sfârşitul conflictului din 1999. Numai Uniunea Europeană a investit peste 400 de milioane € pentru energia din Kosovo în tot acest timp.
 
Oficiali din cadrul Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie, AER, afirmă că principalul motiv al întreruperilor de energie îl reprezintă infrastructura uzată fizic şi moral. Odran Hayes, un oficial AER din Pristina, spune că Agenţia a făcut investiţii urgente în sistem după războiul din Kosovo din 1999 – dar acestea nu au făcut altceva decât să menţină un sistem depăşit care şi aşa şchiopăta.

„Investiţiile noastre au menţinut în funcţiune cea mai mare centrală energetică din ţară, Kosovo B, altminteri ne-am fi confruntat cu un colaps energetic total”, spune el.
 
Dar cererea de energie a crescut foarte mult de atunci, aducând sectorul energetic într-o situaţie critică. În sezonul rece, când cererea de electricitate depăşeşte 1.000 de magawaţi pe oră – cu mult peste cei 750 de magawaţi produşi de centralele locale – KEK este obligată să importe energie, extrem de scumpă, şi totodată să impună restricţii severe.
 
Gospodăriile din zonele rurale suferă cel mai mult. Cu doar câteva ore de energie pe zi, populaţia se simte frustrată şi nefericită.

„Este un coşmar care nu se mai sfârşeşte”, spune Nderim Berisha, din regiunea Kamenica din estul Kosovo. „Uneori avem electricitate doar o oră pe zi!”
 
Condiţiile în care trăiesc familii precum familia Berisha sunt de neimaginat oriunde în Europa. În prospera Austrie de exemplu, energia constantă este un lucru obişnuit.

Stephan Zach, de la compania austriacă de energie EVN, spune că în Austria consumatorii dispun de alimentare cu energie aproape 100% din timp. EVN nu are voie să întrerupă alimentarea cu energie pentru consumatori fără să-i avertizeze, cu excepţia situaţiilor meteorologice severe, cum ar fi furtunile.
 
Dar chiar şi la standardele scăzute din ţările vecine din Balcani, situaţia critică din Kosovo este de o gravitate unică. Zlatko Popovski, de la EVN Macedonia, spune că Macedonia nu s-a confruntat niciodată cu întreruperi de curent la nivel naţional, deşi ţara importă cam 30 de procente din necesarul de electricitate din străinătate.
 
Roland Matous, din cadrul Secretariatului pentru Energie de la Viena, un organism de reglementare în domeniul energiei, este de acord că situaţia din Kosovo este cea mai gravă din Balcani: „Situaţiile din Kosovo şi Albania sunt cele mai grave”, spune el, „dar ultima se află în poziţia cea mai bună dintre cele două”.
 
Sponsorii sunt circumspecţi din cauza corupţiei
 
Sponsorii internaţionali spun că responsabilitatea lor a fost de a investi în unităţile de producţie ale KEK în scopul de a le face funcţionale. Întreţinerea, spun ei, cade în sarcina KEK, iar cei mai mulţi experţi sunt de acord că aceasta a eşuat în administrarea corespunzătoare a bunurilor, îndepărtându-i pe eventualii investitori.
 
Potrivit reprezentantului guvernului german, Ganimete Huruglica, vice-preşedinte al Băncii germane de Dezvoltare din Pristina, KfW, agenţia prin care Germania a investit 67,3 milioane € în sectorul energetic din Kosovo, spune că Berlinul şi-a retras sprijinul între 2003 şi 2005 după ce autorităţile au eşuat în întreţinerea generatoarelor reabilitate.
 
„Nu se justifica folosirea banilor contribuabililor germani pentru investiţii în sectorul energetic când era clar că nu s-ar fi asigurat întreţinerea ulterioară”, spune Huruglica.
 
Însă Germania şi-a redus investiţiile către KEK după 2005, mai ales din cauză că aceasta a decis să ia măsuri pentru a-şi reduce datoriile, obligându-i astfel pe consumatorii rău-platnici să-şi şteargă facturile.
 
Arben Gjukaj, director executiv în funcţie al KEK, spune că este greşit să dăm vina numai pe KEK pentru situaţia energetică din Kosovo. El spune că investiţiile străine nu au mers de multe ori acolo unde era nevoie de ele, ci acolo unde sponsorii au dorit să meargă, ceea ce nu înseamnă întotdeauna acelaşi lucru.
 
Gjukaj admite că sectorul energetic din Kosovo a fost prost gestionat timp de zece ani, după 1990, când Serbia a abolit vechiul statut de regiune autonomă al Kosovo.

Compania a trebui să se confrunte şi cu preţul scăzut la facturile de energie ale consumatorilor. Între 1999 şi 2007 KEK a reuşit să colecteze numai 50 – 60 de procente din sumele datorate, acumulând o datorie uriaşă de 340 de milioane €.
 
Sumele insuficiente din profitul anual a pus KEK în imposibilitatea de a întreţine unităţile în care au investit sponsorii externi. „Ceea ce strângem de la consumatorii noştri este insuficient pentru a întreţine unităţile KEK”, spune Gjukaj.
 
Presa din Kosovo invocă şi alţi factori pentru pierderile financiare ale companiei, începând cu corupţia în rândul administraţiei.
 
Surse din cadrul unor organizaţii internaţionale active în Kosovo care au colaborat cu KEK sunt de acord cu acest lucru. Unii acuză corupţia din întreprinderea de stat care pleacă de jos, începând cu încasatorii de taxe şi se extinde până la vârf. „De aceea compania este falimentară – şi, în consecinţă, consumatorii nu vor să-şi plătească energia”, spune un oficial străin.
 
Surse din KEK nu neagă acuzaţiile de corupţie, spunând că unii dintre încasatorii de facturi au prejudiciat financiar KEK acceptând mită de la consumatori pentru a le şterge datoriile sau pentru a le „aranja” contoarele electrice ca să-şi ascundă volumul de energie consumat.
 
Un raport din 2006 al Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională, USAID, descrie metodele ilegale utilizate de unităţile deservente ale KEK.

Raportul, intitulat Qualitative Assessment of Preparation for Transition to Local Management within KEK [Estimarea calitativă a pregătirii pentru tranziţie a managementului local din cadrul KEK], pe care l-am obţinut, el nefiind dat publicităţii. Acesta acuză conducerea KEK că i-a clasificat ilegal pe mulţi dintre consumatori drept consumatori „pasivi”.
 
Termenul se referă la consumatorii care utilizează energia electrică pe perioade scurte în fiecare an, de obicei în timpul vacanţelor petrecute în Kosovo. Când pleacă din Kosovo, aceşti consumatori anunţă personalul deservent din cadrul KEK să Ie înscrie locaţia la categoria „pasiv” după care nu mai primesc facturi.
 
Conform raportului USAID, numărul aşa-zişilor consumatori pasivi a crescut de la 27.000 la mai mult de 100.000 în ultimii ani. „Se presupune că mai mult de 70.000 de consumatori au fost declaraţi fraudulos pasivi de către unitatea deserventă KEK”, se arată în raport.
 
Gjukaj, din cadrul KEK, a recunoscut că personalul a declarat în mod greşit drept „pasivi” câţiva consumatori care au acumulat datorii uriaşe. Recunoaşte de asemenea şi că o parte din personal a schimbat contoarele de energie a consumatorilor, instalând unele noi setate la zero, astfel că datoriile anterioare au fost şterse.
 
„Există cu siguranţă mulţi consumatori activi care au fost declaraţi pasivi”, spune el. „Mulţi au avut datorii de peste 10.000 €, dar şi-au instalat contoare de energie noi în locuinţe astfel că au scăpat de datorie”.
 
Această practică este împotriva tuturor regulamentelor KEK, care stipulează clar că un consumator nu poate fi declarat pasiv dacă datorează bani companiei.
 
Oficialii KEK pretind că au ripostat, luând măsuri legale împotriva a 46 de angajaţi acuzaţi de delapidare, luare de mită sau de management defectuos.
 
Însă corupţia din cadrul KEK nu se limitează la inginerii din eşaloanele inferioare şi la încasatorii de facturi. Una dintre cele mai întunecate perioade din istoria agitată a KEK a fost în 2002 când directorul internaţional al companiei a fost arestat.

Joe Trutschler, un german care a fost numit la conducerea KEK de către Misiunea de Administraţie Interimară a ONU în Kosovo, UNMIK, a fost arestat de către autorităţile germane sub acuzaţia de delapidare.
 
Trutschler a fost găsit vinovat pentru că a autorizat transferul a 4 milioane € de la companie în contul privat al unei bănci din Gibraltar şi i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea de trei ani şi jumătate.

Alţii spun că Trutschler a fost doar unul dintre numeroşii rechini corupţi din cadrul KEK – singura diferenţă fiind că el a fost prins.
 
De ce să plăteşti când poţi fura?
 
Oficialii KEK pretind că încasează mult mai puţine sume la energie decât produc şi importă. Partea de energie pierdută dispare din motive tehnice – scurgerile fiind inevitabile în cazul unei reţele învechite – dar doar o parte, spun ei, se fură.
 
Afirmaţiile KEK sunt susţinute de raportul USAID care estimează că agenţia a pierdut aproximativ 34 de procente din energie, pagubă la care a ajuns printr-o combinaţie de pierderi tehnice şi furt. „Cu de o rată de încasare de numai 50-60 de procente, KEK colectează doar circa 35 de procente din facturile la energia produsă”, se arată în raport.
 
Un alt raport, întocmit de UNPD [Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare], a identificat pierderi de acest fel ca fiind principala problemă cu care se confruntă sistemul energetic din Kosovo.

Raportul, intitulat Human Development Report in Kosovo 2007 [Raportul privind dezvoltarea umană din Kosovo din 2007], acuză utilizarea unor contoare modificate, „aranjarea” necorespunzătoare a acestora, furtul de energie prin reţele ilegale şi refuzul mai multor consumatori de a-şi achita facturile.
 
Într-adevăr, statisticile KEK arată că doar în perioada 2000-2002 compania a pierdut peste 120 de milioane €. Conform aceloraşi statistici, pierderea a crescut şi, în 2007, KEK a pierdut aproximativ 92,3 milioane €.
 
O modalitate prin care KEK ar putea să evite pierderile de energie este implementarea utilizării contoarelor digitale de energie. Diferite faţă de contoarele analoage din prezent care îi obligă pe angajaţii KEK să meargă din uşă în uşă pentru a citi indexul, cele digitale pot fi uşor controlate de la distanţă. Şi mai mult, KEK ar fi în poziţia de a controla complet cheltuielile şi a-i debranşa pe unii clienţi de la reţeaua proprie de alimentare cu energie.
 
Asociaţia economică pentru distribuţia energiei electrice, Jugoistok, din NIS, sudul Serbiei, a introdus deja această modificare şi, după spusele oficialilor, măsura este o barieră eficientă împotriva furturilor.
 
Burim Latifi, responsabil cu întreţinerea echipamentelor de energie din Bujanovac, sudul Serbiei, spune că schimbarea a fost utilă. Regiunea pierdea la început mai multă energie decât orice altă regiune din ţară. În prezent, potrivit lui Latifi, compania primeşte o avertizare ori de câte ori consumatorii încearcă să-şi deschidă aparatele şi să intervină asupra lor.
 
Experţi precum Matous sunt de acord că un astfel de sistem ar putea fi o soluţie pentru Kosovo. Într-adevăr, în 2007, AER a sponsorizat un proiect care ar putea ajuta KEK să depisteze mai uşor clienţii şi consumul acestora. Numit Sistemul Informational Geografic, GIS, acesta a costat AER aproximativ 158.000 €
 
Ideea principală a GIS a fost să furnizeze KEK hărţi geografice, oferindu-i cele mai bune informaţii despre clienţi cum ar fi regiunea în care locuiesc şi situaţia de plată.
 
Bineînţeles, unii ar spune că proiectul nu a fost implementat. Blerim Rexha, manager la CSE, compania angajată de KEK pentru a implementa sistemul GIS în Kosovo, spune că planul iniţial a constat în strângerea de date pentru fiecare dintre cei 370.000 de clienţi KEK. Dar numai 500 au fost incluşi în faza de testare.
 
Rexha, în prezent ministru adjunct al energiei, descrie proiectul GIS ca un exemplu clasic de management defectuos în problema energiei. Îşi aminteşte că a cerut în 2007 conducerii KEK informaţii despre implementarea proiectului.

„Mi-au spus că au oprit proiectul pentru că încăperea în care fusese instalat hardware-ul se supraîncălzise”, spune el, adăugând că instalarea de aer condiţionat în acea încăpere ar fi costat numai 1500 €.
 
Totuşi, Odran Hayes, din cadrul AER, care a finanţat proiectul GIS, respinge această versiune. El acuză de eşecul proiectului acele dificultăţi legate de datele de cadastru.

„KEK avea nevoie de date de cadastru pentru a implementa proiectul”, spune Hayes, explicând că AER nu a putut să furnizeze KEK astfel de date şi nicio altă autoritate din Kosovo nu a putut să facă acest lucru.
 
Ţinând pe loc economia
 
Mulţi acţionari din fragila economie a Kosovo descriu condiţiile din sectorul energetic ca fiind critice şi constituind o piedică în dezvoltarea şi crearea de locuri de muncă.
 
Studiul grupului financiar KAF arată că utilizarea generatoarelor de către companiile private duce la o pierdere potenţială de 3,5 locuri de muncă pe an pentru fiecare companie.
 
Erich Lifka, din cadrul Institutului pentru promovare economică, WIFI, din Viena, spune că multe companii austriece sunt în continuare interesate să investească în Kosovo datorită costului redus al forţei de muncă.

Dar sunt oprite de problema energiei, precum şi de probleme mult mai adânci legate de aplicarea legii.
 
„Anul trecut, KEK a pierdut aproximativ 11 milioane € din activităţi pentru care nu s-au plătit facturile”, spune Gjukaj. „În mai multe companii plata facturilor la electricitate este pe ultimul loc”.

Regretă, însă, că KEK nu poate alimenta regulat cu energie electrică nici acele activităţi pentru care se plătesc facturile.
 
În timp ce conducerea KEK dă vina pe consumatorii individuali şi pe activităţile pentru care nu se achită facturile, Bashkim Osmani de la fabrica de răcoritoare Dona spune că sectorul energetic ar trebui să servească nevoilor activităţii şi nu invers.

„Trăim cu speranţa că această situaţie se va îmbunătăţi. Am trăit cu această speranţă în toţi aceşti ani, dar nimic nu s-a schimbat”, spune el.
 
Se pare că Osmani va trebui să aştepte mai mult până ce speranţele lui să devină realitate.

Fellow Bio

/en/file/show/lavdim-hamidi.jpg

Lavdim Hamidi

Lavdim Hamidi was born in 1982 in Trnovac and is currently living and working in Kosovo. He is an experienced economics reporter and works for the daily newspaper, Zeri

Topic

Topic 2008: Energy

Energy is a topic that preoccupies officials, politicians and citizens across Europe - and arguably one of the biggest challenges facing this continent and the international community.